Bliss a fost primul wallpaper din categoria sa, introdus, pentru prima dată în Windows XP, de Microsoft în 2001. Nu a fost un wallpaper oarecare, a fost folosit în campania de marketing pentru a promova sistemul de operare. Ca urmare, a devenit un simbol, un „icon” cum spun americanii.

Wallpaper-ele pot consta în orice imagine ce poate fi afișată pe fundalul unui monitor. Un wallpaper de o calitate bună trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să ofere un mediu plăcut utilizatorului, să aibe un contrast destul de mare pentru iconițele și textul alb ce le denumesc, o paletă de culori bine definită și să denote un simț artistic.

În 2003 apare prima versiune alfa a noului sistem de operare a giganticului din Redmond. Poartă ca nume de cod Longhorn, numele unui oraș din Statele Unite. Imaginea standard Bliss este schimbată, iar pe majoritatea forumurilor omenii își pun aceeași întrebare, care este noua direcție a Microsoft? Toți se așteptau ca wallpaper-ul să fie tot o fotografie din natură dar într-o variantă îmbunătățită. Această imagine mult dorită de utilizatori nu a venit decât foarte târziu de la Microsoft pentru o campanie de promovare a Windows Media Center și Windows XP Tablet. Wallpaperul s-a numit Energy Bliss și a fost distribuit împreună cu tema Energy Blue.

Bliss în stânga, iar Energy Bliss în dreapta.

După anunțarea Longhorn-ului s-a încercat imatarea Bliss-ului. americanpsycho realiza de ceva timp wallpaper-uri ce imitau peisajele din natură. Una dintre aceste imagini, Where Are You Going, a semănat extraordinar de mult cu cea din Windows XP dar avea în plus un pom. VStaylor un individ ce se ocupa cu customizarea UI-ului din sistemul de operare aparținând Microsoft, a modificat imaginea, renunțând la pom și a publicat-o sub numele de Longhorn Bliss. Această imagine a avut un real succes pe internet, downloadată de sute de mii de ori, văzută personal de mine într-una din pliantele de la Metro (da, în România) și în cele din urmă a aparut împreună cu o temă oferită de Microsoft Danemarca.

Lognhorn Bliss în stânga, iar Where Are You Going în dreapta.

Eu am început să recreez Bliss-ul după ce am văzut fotografii de stoc foarte asemănătoare pe site-ul SXC.hu; unii chiar credeau că au legătură cu varianta originală. Am început prima dată să o modific în Sunset Bliss, dar nu mi-a plăcut rezultatul. Apoi în Waiting For Sunset unde am fost mulțumit de rezultat, nu doar eu, ci și cei de pe Customize.org unde a fost Featured Artwork. A doua imagine din serie, Sunset Bliss II, s-a bucurat de un success extraodinar, downladată în total de sute de mii de ori de pe deviantART, Customize.org și Gnome Art, iar pentru o periodă de timp a fost distribuită împreună cu Luna Element.

Waiting For Sunset, Sunset Bliss II și Strange World II.

Concomitent cu mine, KoL, sau pe numele lui real Javier Ocasio, a început propia serie de imagini „bliss”. Fotografia cu iarba a apărut în creaţiile sale la o săptămână după ce a apărut într-ale mele, mai precis în Strange World II. Amândoi activam pe forumurile Neowin și WinMatrix, de acolo pornise totul. El a continuat să facă ceea ce făcea și atunci, iar eu am descoperit… mai bine nu vă spun ce am descoperit, dar asta până data viitoare.

Acum, tot pe oi au rămas, că e ţara maaaare şi e oi multe. Numai că preţul lânii a scăzut atât de mult, încât australienii albi au probleme din cauza costurilor de producţie. În paralel, au de suferit şi crescătorii de vite, şi cultivatorii de grâu.
Cam aşa a apărut turismul rural în Australia. Din nevoie! Cum apar mai toate lucrurile pe lumea asta. Turiştii vin să vadă animale altfel decât în enciclopedii vizuale, iar fermierii valorifică potenţialul turistic al fermelor care se întind adeseori pe suprafeţe mai mari de 13.000 kmp. În tot acest timp, australienii negri (aborigenii), stau în rezervaţii şi vânează ca acum 400 de ani, când nu le tulbura nimeni liniştea. Cei care nu s-au adaptat colonizării, au ajuns alcoolici şi criminali. Nu aş merge în Australia, de frică să nu rămân fără combustibil între 2 localităţi. Aş merge pentru Marea Barieră de Corali. Dar cât de banal..