O vara cum nu va fi alta.

George Dalaras, 2 mai. Intotdeauna e loc de noi.

Am avut AC/DC la Bucuresti pe 16 mai. Un monolit in lumea Gaga:)

Goran Bregovic pe 20 mai. Un concert de nunta si de inmormantare, dat in gradina din spatele casei. Nasii si cumetrii sa pofteasca in capul mesei.

Paul Ank, 1 iunie. Sa dam drumul petrecerii!

Bob Dylan, 2 iunie. Romanul adolescentului miop, dupa 30 de ani.

Eric Clapton, 11 iunie. Peste 8000 de scaune. In rest, muzica.

Elton John, 12 iunie. Peste 6000 de scaune. In rest, praf si soare.

Aerosmith, 18 mai. Un concert exact ca in cluburi…O fotografie nu strica.

Sonisphere, 25 – 27 mai.

Fii gata sa scrii istorie. In Sofia, the big 4 au urcat pe aceeasi scena la invitatia Metallica. Si daca ai ratat Sofia, poate ai prins un loc in cinematograf, caci intr-un an atat de frumos, am avut posibilitatea sa vedem concertul din Sofia live intr-un cinematograf din oras.

Daca astepti ploaia din 2008, de pe Cotroceni, e posibil sa ai noroc. Metallica revin in Bucureshit, si aduc dupa ei si norii.

Vineri te poti ruga la Sf. Petru ca Manowar sa nu aiba norocul de anul trecut, si sa reziste instalatia electrica.

Iar duminica, inainte de inca o saptamana la birou, fii pregatit sa iti tii gura cascata.

Enjoy!

O intersectie oarba in care s-au ciocnit C.A. Rosetti si Jean Louis Calderon undeva in urbe.
Usa nu-ti vorbeste, lumina nicidecum. Trebuie sa stii ca e acolo, ca sa observi acest lucru.
Nu intra zgomotos, vor fi pisici care sa-ti reproseze proasta educatie. Un loc un care ai dreptul sa comanzi lucruri indecente (poate The des amants, poate altceva?), in care sa-ti furnice palmele citind franceza scrijelita pe podele..ignora prezentii si intinde-te pe scaun..iesi imputit de arta, carti si ceaiuri. Piei in multime apoi.
Carthe.

New job?
New clothes?
New haircut?
New enemies?
New war?
New music?
New kissing partners?

It’s called evolution.

Dureaza o secunda in care sa te gandesti ca poti incepe sa traiesti intr-o tara civilizata. Cu costuri zero. Cum? Nu trebuie sa parasesti Romania, nu trebuie sa traiesti sute de ani, pentru a vedea schimbarea. Dar trebuie sa o produci. Un gand scurt in care iti asumi hotararea. Sute de mii de oameni cu acelasi gand. Si lumea a evoluat. Apoi a existat Dumnezeu, care a asigurat speranta pentru lenesi. Fiindca a crede in mai bine intr-un mod pasiv se numeste lene si e blamata in Biblie.
Astazi nu am fost martor violentei in familie pe strada. Sau furtului. Pedepsei. Uimirii. Curiozitatii bolnavicioase.
Am crescut in soare, precum florile. Am multumit in autobuz. M-am plimbat pe strazi la miezul noptii si am simtit liniste, nu teama.
Datorita mie, lumea a evoluat. Tu ce ai facut astazi?

Se anunta un ’10 plin, in care vor fi indeplinite promisiuni mai vechi.
AC/DC vor urca pe o scena in Bucuresti (promisiune facuta de One Event in urma cu 1 an, indeplinita de D&D anul acesta).
Metallica revine (promisiune facuta in urma cu 2 ani), sub afisul Sonisphere, alaturi de Slayer, Anthrax si Mastodon.
B’estFest isi face incalzirea prin Faithless (remember ’07).
Rammstein creaza valuri in media (suntem gata pentru un spectacol de tip hardcore Lady Gaga?).
Sziget Festival isi tureaza motorul in garaj.
Clapton vinde cu gura inchisa.
Stewart se joaca de-a v-ati ascuns pe site-ul oficial (vine sau nu ?).

Intre timp, noi ne facem mari.
Gandeste-te la fidelitate. Unul dintre cele mai limitative sentimente, alaturi de teama de esec.
Sa incepem.

Te-ai jucat baba-oarba vreodata? Ce ai face daca nu ar fi doar o joaca? Daca ai fi inchis doar pentru ca esti orb? Un orb de alb? Ai merge in patru labe pentru a gasi patul..sau toaleta..sau aerul insusi?
Te-ai lasa pe vine crezand ca nimeni nu te vede? Ai calca in propriile excremente fara sa simti dezgust..? Ai musca din orice material digerabil..? Ti-ai lasa femeia sa fie violata de 4 barbati pentru a obtine mancare? Ai putea sa-i mai atingi vreodata pielea ranita si murdara fara ca ea sa te urasca?
Bineinteles ca ai face-o. Fiindca ceea ce conteaza este supravietuirea.
Ai ucide?
Toate astea si mai mult decat atat in Eseu despre orbire a lui Saramago.

Ne-am propus in joaca sa plecam un Ungaria. Tunaru plin de incantare (cat de bine il contureaza ca lider acest entuziasm bolnav..), Criss cu gura mica, Andrei cu capul patrat si eu cu retineri, fiindca nu iesisem din tara pana acum, si pentru ca prefer Finlanda:).
Am mancat pe drum o gramada de biscuiti, sandwich-uri create de Tunaru si Hubba Bubba adusa de mine. Am lalait-o asa in jur de 16 ore pana in Budapesta, unde baietii au avut grija sa fie providerii de forinti si de mancare de la Burger King.
Inarmati cu o harta obtinuta de Ionut, 45 de forinti daruiti de 2 turisti germani lui Andrei, muuuulta nerabdare si 4 beri, am ajuns la poarta de acces a festivalului, unde am asteptat-o pe Nora, care nu a intarziat sa ne ureze bun venit.
Am cunoscut camera cu cele 40 de paturi de campanie, colegii de celula, dusul comun si…insula Obudai, ce are grija sa desparta cu haz Buda de Pesta. Cortistii erau pe drum dinaintea noastra, asa ca a trebuit sa ne punem pe treaba serios, sa facem un scurt training in maghiara (bozmeg?) si sa avem parte de o primire oficiala in Boat House, cu cea mai ieftina bere de pe insula si o multime de alte combinatii alcoolice. L-am cunoscut pe Peter, un pusti de 19 ani cu aripi artificiale, prea mult tupeu, cu un sentiment strain de impersonare a lui Lennon si care o placea pe Criss. Mai erau Anette, un soi de Corina lor, Rita, Bartek si alte nume pe care nu mi le amintesc. A fost prima seara in care echipa noastra a luat-o pe ulei, dar nu mai mult decat a lor.
Luni am inceput lucrul. Eram singurii romani, si, in plus, voluntari. Asta ne facea iremediabil unici. Dupa ce Tunaru si Andrei au avut grija sa stie toti cine suntem noi (sau ei:P). Si-au facut relatii (printre fete), si speram sa participam la Peninsula in 2010:).
In prima zi am dat buzna in Auchan, si am mancat ditai puiul toti patru, foarte ieftin. Am luat ce puteam duce pe insula si ne-am intors in ceea ce urma sa devina locul in care noi patru ne-am vazut in chiloti: cladirea Killtec. Au urmat zile nebune in care nu ne vedeam prea mult, insa indeajuns pentru un tur scurt al Budapestei pe inserat, cu un ghid local cam aerian (Peter).
Apoi a urmat inceputul nebuniei: zeci de mii de oameni intrau pe insula in fiecare zi, ce aveau nevoie de ghiduri ale festivalului, explicatii, harti, raspunsuri, zambete, bautura, sex, drugs and rock’n'roll. Noi am dat numai ce scria in fisa postului (mai putin Tunaru).
Ca parte din echipa Sziget In..