Ne-am propus in joaca sa plecam un Ungaria. Tunaru plin de incantare (cat de bine il contureaza ca lider acest entuziasm bolnav..), Criss cu gura mica, Andrei cu capul patrat si eu cu retineri, fiindca nu iesisem din tara pana acum, si pentru ca prefer Finlanda:).
Am mancat pe drum o gramada de biscuiti, sandwich-uri create de Tunaru si Hubba Bubba adusa de mine. Am lalait-o asa in jur de 16 ore pana in Budapesta, unde baietii au avut grija sa fie providerii de forinti si de mancare de la Burger King.
Inarmati cu o harta obtinuta de Ionut, 45 de forinti daruiti de 2 turisti germani lui Andrei, muuuulta nerabdare si 4 beri, am ajuns la poarta de acces a festivalului, unde am asteptat-o pe Nora, care nu a intarziat sa ne ureze bun venit.
Am cunoscut camera cu cele 40 de paturi de campanie, colegii de celula, dusul comun si…insula Obudai, ce are grija sa desparta cu haz Buda de Pesta. Cortistii erau pe drum dinaintea noastra, asa ca a trebuit sa ne punem pe treaba serios, sa facem un scurt training in maghiara (bozmeg?) si sa avem parte de o primire oficiala in Boat House, cu cea mai ieftina bere de pe insula si o multime de alte combinatii alcoolice. L-am cunoscut pe Peter, un pusti de 19 ani cu aripi artificiale, prea mult tupeu, cu un sentiment strain de impersonare a lui Lennon si care o placea pe Criss. Mai erau Anette, un soi de Corina lor, Rita, Bartek si alte nume pe care nu mi le amintesc. A fost prima seara in care echipa noastra a luat-o pe ulei, dar nu mai mult decat a lor.
Luni am inceput lucrul. Eram singurii romani, si, in plus, voluntari. Asta ne facea iremediabil unici. Dupa ce Tunaru si Andrei au avut grija sa stie toti cine suntem noi (sau ei:P). Si-au facut relatii (printre fete), si speram sa participam la Peninsula in 2010:).
In prima zi am dat buzna in Auchan, si am mancat ditai puiul toti patru, foarte ieftin. Am luat ce puteam duce pe insula si ne-am intors in ceea ce urma sa devina locul in care noi patru ne-am vazut in chiloti: cladirea Killtec. Au urmat zile nebune in care nu ne vedeam prea mult, insa indeajuns pentru un tur scurt al Budapestei pe inserat, cu un ghid local cam aerian (Peter).
Apoi a urmat inceputul nebuniei: zeci de mii de oameni intrau pe insula in fiecare zi, ce aveau nevoie de ghiduri ale festivalului, explicatii, harti, raspunsuri, zambete, bautura, sex, drugs and rock’n'roll. Noi am dat numai ce scria in fisa postului (mai putin Tunaru).
Ca parte din echipa Sziget In..

Mult, liber, aiurit, turbat, pe vine.
7 zile de bullshit ungar. smiley face.

A fost Tarja Turunen acum 2 luni si jumatate la Sala Palatului cu noua micuta trupa de metal simfonic. Fericita in adancul sufletului si dornica sa cante in fata unei sali valoroase prin prezenta mai degraba decat prin capacitate..Tarja e inconjurata de colegi de trupa muncitori si care o adora, rolul de diva in pantaloni fiind unul cultivat cu putin succes in ultimii ani impreuna cu Nightwish. Cand s-o-mpartit pamantu’, Tarja a ramas cu publicul inteligent si Nightwish cu gagicile indragostite de Tuomas Holopainen. Dupa 3 ani de la ruptura, lucrurile inca se aseaza pentru micuta finlandeza. Cel mai important lucru este starea ei de pe scena, unica fara echivoc.

Despre B’estFest numai de bine, in afara de ploaia care a ucis ucigasii:). Lucrurile au mers cursiv, cum era de asteptat pentru un eveniment ajuns la a 3-a editie sub aceasta forma. Bugetul restrans s-a facut simtit prin pretul biletului, politica de exit a organizatorului, play-list-ul si dispunerea acestuia, spatiul de desfasurare si service-ul implementat. Ce pot spune este ca Moby a avut un sunet impecabil, Santana a fost sub asteptari, Motorhead rulled, Manowar went down…

Dupa asta am plecat catre Sibiu, doornica sa vad Tristania vineri seara! Ora tarzie la care am parasit orasul si traficul usor aglomerat a facut sa ajung in Sibiu la 12:00. Tristania zaceau pe undeva la ora ‘ceea:). So, am ramas in buzunar cu un abonament pe care urma sa il utilizez o singura zi: sambata, 18 iulie, cap de afis: Nightwish. Pentru 160 lei, am concluzionat ca daca unii au meri in livada, altii au cuiburi de pasari la ferestre, Nightwish o are pe Anette Olzon, o gradina zoologica turbata intr-o femeie blonda trecuta de 37. Daca in urma cu 4 ani rolul lui Marco ca vocal era sa schimbe tenta dramatica a Tarjei, acum pur si simplu, trebuie sa se auda cineva cantand! Fiindca Anette isi foloseste carisma prin dans si comunicare orala cu publicul. Sa spunem ca a fost mai bine decat ce auzi pe YouTube.

Cine merge la Sziget?

Ce faci pe 17 iunie?
Dupa 15 ani si 2.000.000 euro se deschide Teatrul de Vara din Herastrau, ce va gazdui Gogol Bordello. O deschidere marca tiganeasca autohtona. Taraf des Haidouks, cea mai desteapta forma de a face cunoscuta cultura unei minoritati aruncate in gropile de gunoi ale oraselor Romaniei. Taraful Haiducilor sunt aia care canta Bartok la tambal si acordeon, care stiu franceza mai bine decat romana si care se bat pe umar cu Johnny Depp. In urma cu cateva zile, s-a anuntat schimbarea locatiei Gogol Bordello de la Arenele Romane la Teatrul de Vara Herastrau. Pentru ca Taraf des Haidouks concerteaza in Romania 1 data pe an. Si pentru cunoscatori asta e foarte putin.
Ajde Jano! (East meets East, Nigel Kennedy & Kroke Band)

Hello, Romania!
Un inceput de vara usor deviat.
Un Bucharest Rock Arena cu un cap de afis care nu stie unde se afla Romania. Mii de fani dezamagiti ce si-au eliberat frustrarea energia fix in teasta celor care le-au vandut fericirea. O plasa de zile mari demascata prea devreme. Bineinteles ca partenerul roman nu a stiut nimic…in mod ciudat, desi naivitatea nu implica prudenta, aceasta a existat sub forma a numai 10.000 € virati in conturile partenerului israelian. Bineinteles ca dintr-un parteneriat romano-israelian a pierdut al treilea jucator. O teapa de zile mari care a lasat o umbra fada deasupra One-Event si a TicketPoint/Diverta. Atat.
Un Depeche Mode cu constipatie, anulato-suspendato-amanat pentru iulie sau septembrie. Un E-Magic cu strategie plina, completa, atent construita.
In program:
Un B’estfest cu play-list-uri bunicele si o Madonna prinsa sub mici suspiciuni (si-a rupt ceva? Isi amana concertul?).
Intre timp:
Do u have manele music? No..where do I find it? On the street..everywhere..Really?..Thank you so much!
What kind the music is this? Hip-hop..Huh?..Eminem?..Yeah!!..That kind.. Wich is better: this one or this one?
What kind of music do they play? It’s folk…Aaaah..popular music..No..Ah..do they use only guitars?..I don’t think so..
Aaa..cine canta la “The spirit of Pink Floyd”?..Trupa care se numeste The Spirit of Pink Floyd..Aa..ma gandeam eu ca nu are cum sa vina Dave Gilmour sa cante in Romania..Ha-ha.
Hai, mah, zi-i ca vrei bilete la tipa care a cantat la Nightwish..Tarja Turunen..Da, aia!!
In the end, every person in the world wants voice and dignity and every person deserves them.
And nothing else matters.
ps: free karting in baneasa parking:)

o carte usoara pe care s-o citesti in pauza de cafea si in pauza de dupa. soni e sinucigasa dintre noi care se ascunde de rau in spatele unui rau mai mare, cu ajutorul hipnozei. ma cheama soni, am 26 de ani si am cancer la stomac. fiindca mai am 6 luni de trait, o garsoniera in proprietate si destui bani in conturi pentru aceasta perioada, m-am hotarat sa demisionez si sa devin curva. pana la sfarsitul cartii, mi-au iesit toate foarte bine. aplicand ce am invatat din adaptation, fac un final reusit, ca sa uiti restul. ma indragostesc nebuneste de un tip cu sida. apoi aflu ca am fost hipnotizata. nu am cancer. nu am avut niciodata. shit happens when you’re part naked. have some more.

Acum, tot pe oi au rămas, că e ţara maaaare şi e oi multe. Numai că preţul lânii a scăzut atât de mult, încât australienii albi au probleme din cauza costurilor de producţie. În paralel, au de suferit şi crescătorii de vite, şi cultivatorii de grâu.
Cam aşa a apărut turismul rural în Australia. Din nevoie! Cum apar mai toate lucrurile pe lumea asta. Turiştii vin să vadă animale altfel decât în enciclopedii vizuale, iar fermierii valorifică potenţialul turistic al fermelor care se întind adeseori pe suprafeţe mai mari de 13.000 kmp. În tot acest timp, australienii negri (aborigenii), stau în rezervaţii şi vânează ca acum 400 de ani, când nu le tulbura nimeni liniştea. Cei care nu s-au adaptat colonizării, au ajuns alcoolici şi criminali. Nu aş merge în Australia, de frică să nu rămân fără combustibil între 2 localităţi. Aş merge pentru Marea Barieră de Corali. Dar cât de banal..