Văzând că pozele reprezentative pentru Buzău nu sunt organizate pe Flickr, am decis în urmă cu câteva luni să creez un grup doar pentru acest scop. Spre deosebire de unii care au decis să ia calea unor oraşe mai mari cu oportunităţi mai multe fără să privească de unde au plecat, eu încă mai cred în frumuseţea judeţului şi a oraşului acesta. Sper că mai sunt şi alţi oameni care gândesc la fel.

Ai fotografii din Buzău? Eşti pe Flickr? Atunci adaugă-le pe grup pentru ca oricine să le vadă, sau găsi, mai uşor.

Fotografie realizată de Vlad Toma.

Am aflat de acestă nouă televiziune online acum câteva momente prin intermediul zvonit.ro de la zuducu. Se zvoneşte că ar fi creată de ieşeni şi sper că nu va fi doar pentru ei. Din descrierea de pe sapte.tv pare a se adresa unui public general, fiind prima de acest gen de la noi. Sunt curios cine vor fi prezentorii emisiunilor, cine e în spatele ei (există un trust?) şi care vor fi technologiile folosite pentru streaming (Flash sau Silverlight, HD sau nu, etc.). În primul rând aş vrea să văd profesionalism, restul cred că va vine de la sine. Vom afla cum stau lucrurile peste cinci zile.

N-aş putea spune că am aceleaşi emoţii de la lansarea Pro TV-ului din moment ce mai sunt şi alte televiziuni online, gen HappyFish, care personal m-au dezamăgit. Sper că vor face treabă bună, păcat de faptul că domeniul 7.tv aparţine altei companii.

Dacă eu eram adormit, asta nu însemna ca toată echipa Stelei trebuia să fie la fel, cel puţin ei sunt plătiţi ca să vină la stadion iar eu dau bani ca să fiu acolo. Meciul a fost interesant, chiar dacă nu s-au marcat multe goluri, am râs, m-am simţit bine. Într-un sfârşit am aflat şi eu care este Lovin, cel cu mânuţa roşie, Mendoza, cel cu ghete portocalii şi Habibou, francezul maschat şi autorul golului.

Momentul care îmi place cel mai mult la un meci, intrarea echipelor în teren.

Continuare »

Nu e un film, nu e un concert, e o ea, o galerie de arta, digitala in cazul de fata. Scapat de seminarul de ASC, la care spre uimirea mea nu am iesit la tabla (sunt ironic) am alergat fuguta acasa sa mananc ceva. In timp ce microundele incalzeau puiul shangai, stabileam cu Oana unde si cum ne intalnim. Ca de fiecare data cand iti propui sa ajungi intr-un anumit loc, drumul pana acolo e cel care iti distrage cel mai mult atentia. Cred ca e a zecea oara cand scap de controlori anul asta, nici in seama nu ma baga, dar nici bilet nu am, deci sunt chit cu cei de la RATB. Am ajuns la 115, dupa ce am mers pe jos pana la Romana, iar apoi cu 133, cu bilet de data asta, dar necompostat (I’m evil). Incercam sa gasesc prin multimea de tablouri expuse, lucrarile pe care le cunosteam deja dupa site-urile expozantilor. Stiati ca si Oana a expus? Ei bine, da, nu doar una, ci acum are chiar trei lucrari expuse. Mai sunt romani a caror ilustratii le-am recunoscut cu usurinta, ii amintesc pe Matei Apostolescu si Stefan Lucut.

Hai, ce mai asteptati, luati un prieten si ducetiva la singura galerie de arta digitala din capitala, prescurtat, 115.